Institutul de Ecologie și Geografie

Institutul de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a fost înfiinţat în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la măsurile de optimizare a infrastructurii sferei ştiinţei şi inovării" nr.1326 din 14 decembrie 2005 prin contopirea Institutului Naţional de Ecologie al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Institutului de Geografie al A.Ş.M. şi se află în subordonare dublă.

Dezvoltarea ştiinţei geografice în Republica Moldova a început din a. 1946, când în componenţa Bazei Moldoveneşti de cercetări ştiinţifice a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S a fost creat Sectorul de Economie şi Geografie, care în a. 1950 a fost transformat în Sectorul de Geografie şi Cartografie în cadrul Sectorului de Economie (din 1960 - Institutul de Economie) a Filialei Moldoveneşti a A.Ş. a U.R.S.S.; în a. 1965 pe baza acestui sector a fost creată Secţia de Geografie a Academiei de Ştiinţe a R.S.S.M., cărei luând în consideraţie actualitatea, importanţa practică şi teoretică a cercetărilor, potenţialul ştiinţific în a. 1992 a fost atribuit statutul Institut de Geografie al A.Ş. a Moldovei.

Institutul Naţional de Ecologie a fost înfiinţat în a. 1990 în baza Direcţiei Ştiinţă, Monitoring şi Normative ecologice a Departamentului Protecţiei Mediului înconjurător, Staţiunii silvice şi experimentale cu ocolul silvic experimental Hârbovăţ; Centrului tehnologic şi de proiectări, secţiilor ştiinţifice ale rezervaţiilor „Codru" şi „Iagorlâc", Secţiei de protecţie a plantelor din Străşeni, Staţiunii pedologice din Bender. Din a. 1992 Institutul s-a aflat în subordonare dublă a Departamentului Protecţiei Mediului înconjurător (mai târziu - Ministerul

Ecologiei şi Resurselor Naturale) şi, din punct de vedere metodic, a Academiei de Ştiinţe din Moldova.

Aportul principal în dezvoltarea Institutului de Geogreafie îi aparţine m.c. M. Radul, dr. şt. geografice V. Proca, dr. hab. şt. geografice A. Levadniuc, academicienilor Tatiana Constantinov şi A. Ursu, iar a Institutului Naţional de Ecologie – membrului corespondent I. Dediu, care a fost şi fondatorul lui.

Potenţialul ştiinţific: 85 cercetători ştiinţifici, inclusiv un academician, un membru corespondent al AŞM, 7 doctori habilitat şi 34 de doctori în ştiinţe.

Consilii ştiinţifice specializate de conferire a titlurilor ştiinţifice:

  • 12-11.00.09 specialitatea Meteorologie, climatologie and agrometeorologie
  • 12-11.00.11 specialitatea Protecţia mediului şi folosirea raţională a resurselor naturale
  • 70-03.00.16 specialitatea Ecologie

Direcţiile principale de cercetare:

  •  Dinamica şi evoluţia geo- şi ecosistemelor naturale şi antropizate în context local, regional şi transfrontier.
  •  Elaborarea sistemului geoinformaţional de mediu şi de resurse naturale.
  •  Monitoringul integrat de mediu şi reconstrucţia ecologică.

Obiectivele generale:

  • Studiul dinamicii şi evidenţierea tendinţelor de modificare a componentelor geo- şi ecosistemelor sub influenţa factorilor naturali şi antropici;
  • Evaluarea factorilor ce condiţionează apariţia situaţiilor geoecologice nefavorabile;
  • Optimizarea structurii geosistemelor în scopul asigurării funcţionării stabile a lor;
  • Elaborarea Sistemului Geoinformaţional de mediu şi de resurse naturale;
  • Crearea bazei informaţionale pentru monitoringul integrat;
  • Pregătirea cadrelor de înaltă calificare la specialităţile: ecologie, protecţia mediului ambiant şi folosirea raţională a resurselor naturale, meteorologie, climatologie şi agrometeorologie, radiobiologie, turism.

Statistici vizitatori

  • Astăzi:408
  • Săptămână:3,475
  • Lună:9,406
  • Total:143,741
Subscribe to Institutul de Ecologie şi Geografie RSS